Definita cuvantului cunoștință
CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, s. f. 1. Cunoaștere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ♦ (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ♦ (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ♦ Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cunoștință
TELETÉCĂ s. f. colecție de filme pentru televiziune. (< fr. téléthèque) Vezi definitia »
MUCOVISCIDÓZĂ s. f. boală congenitală ereditară carac-terizată printr-un exces de viscozitate a secreției glandelor exocrine. (< fr. mucoviscidose) Vezi definitia »
púntă, púnte, s.f. (înv.) vârf ascuțit (al spadei). Vezi definitia »
LÓNJĂ s.f. (Sport) Piesă mobilă ajutătoare, folosită la învățarea unor mișcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. [< fr. longe]. Vezi definitia »
SIMÉZĂ, simeze, s. f. 1. Panou pe care se așază sau care susține tabloul într-o galerie de pictură. 2. (Arh.) Mulură la partea de sus a unei cornișe. – Din fr. cimaise. Vezi definitia »