horói, horói, s.m. (reg.) ciocănitoare. Vezi definitia »

MĂMĂLIGÓI, mămăligoaie, s. n. 1. Augmentativ al lui mămăligă. 2. (Reg.) Făcăleț. – Mămăligă + suf. -oi. Vezi definitia »

binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziție favorabilă față de o cerere, a catadixi. – Var. (înv.) binevrea. De la bine și voi. – Der. binevoință, bunăvoință, s. f. (atitudine binevoitoare, îngăduință); binevoitor, adj. (care are bunăvoință). Binevoință, cuvînt înv., modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voință, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bună; și poate și prin influența fr. bonne volonté. Vezi definitia »

SĂBIÓI, săbioaie, s. n. Augmentativ al lui sabie. [Pr.: -bi-oi] – Sabie + suf. -oi Vezi definitia »

păsăricói, păsăricói, s.m. (reg.) vrăbioi. Vezi definitia »