LIMITATÍV, -Ă, limitativi, -e, adj. Care limitează, care restrânge între anumite limite. – Din fr. limitatif. Vezi definitia »

PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus) Vezi definitia »

REMUNERATÍV, -Ă adj. care servește pentru remunerare. ◊ profitabil. (< engl. remunerative) Vezi definitia »

INCISÍV², -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif) Vezi definitia »

NARATÍV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif]. Vezi definitia »