DISPERSÍV, -Ă adj. Care permite dispersia. [< fr. dispersif]. Vezi definitia »

EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. Vezi definitia »

RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif. Vezi definitia »

NAÍV, -Ă I. adj. (și adv., s. m. f.) 1. natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut. 2. fără experiență, credul, inocent. ♦ artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc. 3. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc. II. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc. (< fr. naïf) Vezi definitia »

ALUZÍV, -Ă adj. Care face aluzie; cu aluzii. [< fr. allusif]. Vezi definitia »