MANÉVRĂ s. f. 1. manevrare. 2. (pl.) pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă. 3. totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. parâmă la fixarea și manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (fig.) uneltire, intrigă, mașinație. (< fr. manoeuvre) Vezi definitia »

INERÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este inerent. [Cf. fr. inhérence]. Vezi definitia »

juveneálă s.f. (reg.) 1. inflamare, opăreală. 2. zdrelire, jupuire. Vezi definitia »

BIBLIOTÉHNICĂ s. f. tehnica producerii materiale a cărții. (după fr. bibliotechnie) Vezi definitia »

REDINGÓTĂ s.f. Haină bărbătească de ceremonie, cu poalele lungi. [< fr. redingote, cf. engl. riding – de călărie, coat – haină]. Vezi definitia »