EPIZÓNĂ s.f. (Geol.) Zonă superficială (până la 6 km) de metamorfism în scoarța Pământului. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SILÍCĂ s.f. Material refractar format în special din bioxid de siliciu. [< silice]. Vezi definitia »

POLIÓDĂ s.f. Tub electronic cu mai mulți electrozi. [Pl. -de. / < fr. polyode, cf. gr. polys – numeros + (electr)od]. Vezi definitia »

cútă (cúte), s. f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute). Vezi definitia »

BUNIOÁRĂ adv. v. bunăoară. Vezi definitia »