PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi. Vezi definitia »

WULFENÍT s. n. minereu de plumb și de molibden. (< fr. wulfénite, germ. Wulfenit) Vezi definitia »

ANTISEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care admite sau practică antisemitismul; antisemitic. [Cf. fr. antisémite]. Vezi definitia »

MONOCÍT s.n. (Biol.) Leucocit monocelular de dimensiuni mari, cu o puternică acțiune fagocitară. [Var. monocită s.f. / < fr. monocyte, cf. gr. monos – unic, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ȘLEUÍT, -Ă, șleuiți, -te, adj. (Despre drumuri) Șănțuit, brăzdat; (despre iarbă) cosit inegal. – Din șleau¹. Vezi definitia »