DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio]. Vezi definitia »

INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition. Vezi definitia »

PEDERASTÍE s.f. (Med.) 1. Atracție homosexuală pentru băieți. 2. Homosexualitate, inversiune sexuală; uranism. [Gen. -iei. / < fr. pédérastie]. Vezi definitia »

CARTOMETRÍE, cartometrii, s. f. (Top.) Studiu al metodelor și instrumentelor cu care se determină precizia unei hărți. – Din fr. cartométrie. Vezi definitia »

HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr. hypoacousie) Vezi definitia »