MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț. Vezi definitia »

secăréț¹, secăreáță, adj. (reg.; despre boabele de cereale; despre cereale) care este fără miez sau cu miezul uscat, nedezvoltat. Vezi definitia »

subțârelúț, -ă, adj. (reg.; despre oameni) subțire, suplu, zvelt, suleget, suletic, șugar, șui, șuieț. Vezi definitia »

ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol². – Țol² + suf. -uț. Vezi definitia »

comérț (comérțuri), s. m. – Schimb de produse prin cumpărare și vînzare. – Var. (înv.) comerciu. Lat. commercium, în parte prin it. commerzio sau cu pronunțarea germ. (sec. XVIII). – Der. comercia (var. comersa), vb. (a face comerț); comercial, adj., din fr. commercial; comercializa, vb. (a pune în vînzare), din fr. commercialiser; comerciant, s. m., din fr. comerçant. Vezi definitia »