DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant. Vezi definitia »

DEPRIMÁNT, -Ă adj. care deprimă; descurajant, demoralizant, dezolant. (< fr. déprimant) Vezi definitia »

GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant. Vezi definitia »

DELICVESCÉNT, -Ă adj. (Despre substanțe) Care intră în soluții prin absorbție de vapori de apă din atmosferă. [Cf. fr. déliquescent, lat. deliquescens]. Vezi definitia »

VIRULÉNT, -Ă adj. 1. (despre virusuri, microbi) care are putere toxică; în stare să producă boli; (despre boli) cauzat de un virus. 2. (fig.) violent. (< fr. virulent, lat. virulentus) Vezi definitia »