VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis. Vezi definitia »

DISONÁNT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant]. Vezi definitia »

PEPTIZÁNT, -Ă, peptizanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care produce peptizarea. – Din fr. peptisant. Vezi definitia »

SEXTÁNT s.m. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței unghiulare dintre doi aștri, dintre două repere situate pe apă, pe uscat etc. [Pl. -nți, (s.n.) -nte. / < fr. sextant, cf. lat. sextans]. Vezi definitia »

sînt (-tă), adj. – Sfînt. – Var. sîn, sîm. Mr. sînt. Lat. sanctus (Tiktin; REW 7569), cf. it., sp. san(to), prov., fr. saint, cat. sant, port. sāo. A fost înlocuit în rom. de sl. sfînt; se păstrează aproape exclusiv în comp. ca nume de sfinți: Simedru (var. Sumedru, Sămetru), din sanctus Demetrius; Sîntilie (var. Sîntilii), din lat. Sanctus Helias; sîntio(a)n, din lat. Sanctus Iohannes; Sîngior(d)z, din lat. Sanctus Georgius; Sîmpietru, din lat. Sanctus Petrus; Sîntoader, din lat. Sanctus Theodorus; Sînvăsii, din lat. Sanctus Basilius; Sî(m)nicoară, din lat. Sanctus Nicolaus; Sîntă-Mărie, din lat. Sancta Maria. Cf. Densusianu, GS, III, 433; Pascu, R. critică, III, 47. – Cf. sînziene,; sîntămărinesc, adj. (varietate de mere), de la Sîntă-Mărie (sec. XVII). Vezi definitia »