tróică (-ci), s. f. – Sanie rusească cu trei cai. Rus. troĭka. Vezi definitia »

PSEUDOCULTÚRĂ, pseudoculturi, s. f. Cultură aparentă, falsă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cultură. Vezi definitia »

FENILAMÍNĂ s.f. Anilină. [< fr. phénilamine]. Vezi definitia »

MĂCIÚCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. – Lat. *matteuca. Vezi definitia »

CONCOÍDĂ s.f. Curbă plană obținută ducând printr-un punct fix o secantă variabilă care întâlnește o dreaptă sau o curbă într-un punct și ducând pe secantă din acest punct, de o parte și de alta, o lungime constantă. ♦ (Arhit.) Profilul unui fus de coloană. [Pron. -co-i-. / < fr. conchoïde, cf. gr. konche – scoică, eidos – formă]. Vezi definitia »