ẮLĂLALT, ÁIALALTĂ, ăialalți, alelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Celălalt. A vorbit ălălalt. Partea aialaltă. [Gen.-dat.sg.: ăluilalt, ăleilalte; gen.-dat.pl.: ălorlalți, ălorlalte. – Var.: ălalalt, ăllalt, áilaltă pron. dem., adj. dem.] – Ăl(a) + alalt (=ălalalt). Vezi definitia »

JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părților asistență în fața justiției. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultații în probleme de drept. 2. specialist în științe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus) Vezi definitia »

CÉSTĂLALT, CEÁSTĂLALTĂ, ceștilalți, cestelalte, pron. dem. (Rar) Acela care (din doi sau din două grupuri) este mai în apropierea noastră; ăstălalt. – Cest + alalt (înv. „celălalt”). Vezi definitia »

trínghelt s.n. (înv.) bacșiș. Vezi definitia »

ASFÁLT, asfalturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, brună-neagră, formată prin bituminizarea unor substanțe organice sau prin oxidarea și polimerizarea petrolului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. ♦ Drum, loc asfaltat. – Din fr. asphalte. Vezi definitia »