PERSONIFICÁȚIE s. f. personificare. ◊ formă de halucinație în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, în cazuri de delir. (< fr. personnification) Vezi definitia »

variáție (modificare, diversificare) (-ri-a-ți-e) s. f., art. variáția (-ți-a), g.-d. art. variáției; pl. variáții, art. variáțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din fr. accusation, lat. accusatio. Vezi definitia »

SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. (Rar) 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: schivnicíe s. f.] – Schimnic + suf. -ie. Vezi definitia »

DOXOLOGÍE s. f. 1. moment în liturghia creștină în care se face glorificarea lui Cristos. 2. studiu sistematic al rolului pe care îl are aprecierea în învățământul școlar. (< fr. doxologie) Vezi definitia »