INVOLÚȚIE s. f. 1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. (< fr. involution, lat. involutio) Vezi definitia »

EXTENSOMETRÍE s. f. parte a metrologiei care studiază diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. (< fr. extensométrie) Vezi definitia »

GEOBIOLOGÍE s. f. știință care studiază raporturile dintre evoluția cosmică și geologică a Pământului și cea a materiei vii. (< fr. géobiologie) Vezi definitia »

ZOOLATRÍE s. f. Religie primitivă bazată pe divinizarea animalelor; cult al animalelor în diverse religii antice. – Din fr. zoolâtrie. Vezi definitia »

gnatoragíe s.f. Hemoragie a mucoasei maxilarelor. < fr. gnathorragie Vezi definitia »