Definita cuvantului bălătruc
bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bălătruc
GALSTÚC s. n. Cravată. (din rus. galstuk < germ. Halstuch) Vezi definitia »
HUȘTIULIÚC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs prin căderea unui corp greu în apă. – Onomatopee. Vezi definitia »
pruțúc, pruțúce, s.n. (reg.) traistă de pânză pentru hrană (pe care o purtau soldații). Vezi definitia »
flaimúc, flaimuci, s.m. – V. flaimoc [în DAR] Vezi definitia »
cibúc, cibúci, s.m. (reg.) țânțar. Vezi definitia »