TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat. talus]. Vezi definitia »

PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune. Vezi definitia »

CÁMPUS s. n. ansamblu de clădiri aparținând uneia sau mai multor instituții de învățământ superior în afara orașelor. (< engl., fr. campus) Vezi definitia »

FÁVUS s.n. Îmbolnăvire a pielii (acoperite cu păr a) capului, cauzată de o ciupercă și constând din leziuni profunde, însoțite de distrugerea definitivă a firului de păr și de atrofia pielii care generează părul. [< fr. favus, cf. lat. favus – fagure]. Vezi definitia »

LÍTUUS s.n. Baston încovoiat pe care îl purtau augurii. [Pron. -tu-us. / < lat. lituus]. Vezi definitia »