Definita cuvantului individual
INDIVIDUÁL, -Ă adj. 1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care privește o singură persoană. // s.n. (Fil.) Singular. [Pron. -du-al. / cf. fr. individuel].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu individual
TIMBRÁL, -Ă, timbrali, -e, adj. (Muz.) Caracteristic timbrului (2). – Timbru + suf. -al. Vezi definitia »
GRADUAL s. n. 1. (în liturghia catolicĂ?) Nume dat inițial unei cântĂ?ri responsoriale, devenitĂ? apoi cântare solisticĂ?. 2. Carte liturgicĂ? cuprinzând, pe lângĂ? cântĂ?rile graduale (1), cântĂ?rile misei. -Din it., lat. Graduale Vezi definitia »
șpirál, șpirále, s.n. (reg.) trior (pentru grâu). Vezi definitia »
ROMBOIDÁL, -Ă adj. Rombic. [Cf. fr. rhomboïdal]. Vezi definitia »
TEMPORÁL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp]. Vezi definitia »