CÁDRĂ s. f. v. cadru. Vezi definitia »

HÁRPĂ s.f. Instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime, puse în vibrație cu degetele ambelor mâini. [Pl. -pe, var. harfă s.f. / < fr. harpe, cf. germ. Harfe]. Vezi definitia »

brigádă (brigắzi), s. f. – 1. Mare unitate militară. – 2. Formație de lucru pe schimburi sau pe faze. – Fr. brigade. – Der. brigadier (înv., brigadir, bragadir), s. m. (general de brigadă; în armată, grad inferior), din fr. brigadier. Vezi definitia »

cóșcovă, cóșcove (cóșcoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc peștii și racii; bortă. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitură, bășicătură, umflătură, bulbucătură, copârțan. 3. (la pl.) umflături sau ridicături mici de pământ. 4. (la pl.) nămol vegetal amestecat cu rizomi de stuf și papură în descompunere; coșcană. 5. babă gârbovită. Vezi definitia »

CHIULANGIOÁICĂ, chiulangioáice, s. f. v. chiulangiu. (din chiulangiu + suf. -oaică) Vezi definitia »