CLÁIE, clăi, s. f. Grămadă mare de fân, de snopi de cereale etc., de obicei în formă conică. ♦ Fig. Mulțime, îngrămădire dezordonată (de lucruri sau de ființe). ◊ Expr. Claie peste grămadă = unul peste altul, în dezordine, la întâmplare. – Din bg., scr. kladnja. Vezi definitia »

FENESTRÁȚIE s. f. 1. (arhit.) deschidere reală sau simulată într-un perete. 2. (anat.) deschidere într-un perete osos. 3. trepanație în vestibulul urechii interne pentru restabilirea auzului în cas de surditate provocată de leziuni ale urechii medii. (< fr. fenestration) Vezi definitia »

PALEOFITOLOGÍE s.f. Ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleobotanică. [Gen. -iei. / < fr. paléophytologie, cf. gr. palaios – vechi, phyton – plantă, logos – știință]. Vezi definitia »

PANOFTALMÍE s.f. (Med.) Infecție supurativă care cuprinde întregul ochi. [< fr. panophtalmie, cf. gr. pas – tot, ophthalmos – ochi]. Vezi definitia »

răspétie s.f. (înv.) 1. crucifix, imaginea Răstignirii. 2. giulgiu, lințoiu. Vezi definitia »