pareátcă¹, parétce, s.f. (înv. și reg.) 1. birocratism; tipic; rutină. 2. epitet dat unui om birocrat, tipicar, cu obiceiuri și concepții învechite. Vezi definitia »

LINĂRÍȚĂ s. f. v. linariță. Vezi definitia »

bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat. Vezi definitia »

ARDÉNȚĂ s. f. (Livr.) Ardoare. – Din ardent. Vezi definitia »

AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape). Vezi definitia »