Definita cuvantului osândi
OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osândi
RĂZGÂNDÍ, răzgândesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea, a reveni asupra unei hotărâri luate. 2. (În legătură cu „a se gândi”) A reflecta bine, a chibzui îndelung. – Răz- + gândi. Vezi definitia »
MODUS VIVÉNDI loc.s. Tranzacție prin intermediul căreia este posibil ca două părți în litigiu să se suporte mutual. [< lat. modus vivendi – mod de coexistență]. Vezi definitia »
HÍNDI s.n. (Lingv.) Nume generic pentru un mare număr de idiomuri aparținând unei familii indo-europene vorbite în India. [< fr., it., engl. hindi]. Vezi definitia »
pîndí (pândésc, pândít), vb. – A urmări, a spiona, a iscodi. Sl. pąditi „a împinge, a îmboldi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Cihac, II, 255; Byhan 326). – Der. pîndă, s. f. (urmărire), deverbal; pîndaci (var. pîndeț, pînditor), adj. (urmăritor); pîndar (var. pîndaș), s. m. (urmăritor; paznic, supraveghetor) din sl. pądarĭ, cf. mr., megl. păndar, bg. pădar, pudar, sb. pëndar; pîndărit, s. n. (slujba și salariul pîndarului); pîndiș, s. n. (pîndă). Vezi definitia »
leojdi, bleojdesc I v. t. 1. a lăsa să atârne în jos; a pleoști. II v. r. 1. a se holba. 2. a se blegi. Vezi definitia »