BELȘÚG s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség. Vezi definitia »

șnélțug, șnélțuguri, s.n. (reg.) tren de persoane. Vezi definitia »

VERMIFÚG, -Ă, vermifuge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care distruge viermii intestinali. – Din fr. vermifuge. Vezi definitia »

ȚUG, țuguri, s. n. (Reg.) Tren. – Din germ. Zug. Vezi definitia »

ieftenșúg, ieftenșúguri, s.n. (înv.) 1. milă, îndurare, miluire, milosârdie. 2. ieftinătate. Vezi definitia »