vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi Vezi definitia »

BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Braț de râu care în perioadele de secetă rămâne ca un lac sinuos. – Din. sl. bĕličugŭ. Vezi definitia »

LĂNȚÚG s. n. v. lanțug. Vezi definitia »

UMIDIFÚG, -Ă adj. (Despre un material) Care nu se poate umezi. [< fr. humidifuge, cf. lat. humidus – umed, fugare – a îndepărta]. Vezi definitia »

jug, juguri s. n. (glum.) căsătorie, căsnicie. Vezi definitia »