Definita cuvantului osc
OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osc
FALÍSC s. n. picior de vers antic din trei dactili și un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum) Vezi definitia »
TÂLHĂRÉSC, -EÁSCĂ, tâlhărești, adj. Care ține de tâlhari, privitor la tâlhari, comis de tâlhari; banditesc. – Tâlhar + suf. -esc. Vezi definitia »
POLIȚIENÉSC, -EÁSCĂ, polițienești, adj. Care aparține sau este propriu poliției, privitor la poliție; polițist. [Pr.; -ți-e-] – Poliție + suf. -enesc. Vezi definitia »
DAMÁSC s. n. țesătură de in, bumbac, mătase etc. decorată cu flori și ornamente în relief. (< it. damasco) Vezi definitia »
GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc. Vezi definitia »