COMBINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina]. Vezi definitia »

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora. Vezi definitia »

SURESCITÁRE, surescitări, s. f. Acțiunea de a surescita și rezultatul ei; stare de iritație, de nervozitate bolnăvicioasă; surescitație. [Var.: surexcitáre s. f.] – V. surescita. Vezi definitia »

ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina. Vezi definitia »

DISJÚNGERE, disjungeri, s. f. Acțiunea de a disjunge. – V. disjunge. Vezi definitia »