CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, s. f. (Livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution. Vezi definitia »

SARCOLOGÍE s.f. Miologie. [Gen. -iei. / < fr. sarcologie]. Vezi definitia »

ODONTOLOGÍE s.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. V. stomatologie. [Pron. -iei. / < fr. odontologie, cf. gr. odous – dinte, logos – studiu]. Vezi definitia »

TOPOCLIMATOLOGÍE s. f. Ramură a climatologiei care studiază datele meteorologice din imediata apropiere a solului. – Topo- + climatologie. Vezi definitia »

CORDOPEXÍE s. f. fixare prin operație a coardelor vocale la cartilajul tiroid. (< fr. chordopexie) Vezi definitia »