FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față]. Vezi definitia »

PENTÉRĂ s.f. Navă grecească cu cinci rânduri de vâsle. [< fr. pentère, cf. gr. penteres]. Vezi definitia »

MISCÉLĂ s. f. amestec al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze, având un amestec omogen. ◊ amestec de benzină și ulei folosit la combustie și ungere în motoare. (< fr. miscelle, lat. miscellus) Vezi definitia »

TROHOÍDĂ, trohoide, s. f. Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se deplasează pe o suprafață plană. – Din fr. trochoïde. Vezi definitia »

DECALÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță obținută prin hidrogenarea totală a naftalinei, folosită ca solvent. [< fr. décaline]. Vezi definitia »