LEHÁMITE s. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f. – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”. Vezi definitia »

EDILITÁTE s.f. Operă de construire și de îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. ♦ Disciplină care se ocupă cu studierea și cu executarea lucrărilor de interes public. [< lat. aedilitas, cf. fr. édilité]. Vezi definitia »

a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ Vezi definitia »

PREZUMȚIOZITÁTE s.f. (Liv.) Înfumurare, aroganță. [Pron. -ți-o-. / cf. it. presunziosità]. Vezi definitia »

IMPURITÁTE, impurități, s. f. 1. Lipsă de puritate, de curățenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc. 2. Corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis. Vezi definitia »