bont² s. n., pl. bónturi Vezi definitia »

MORMÂNT, morminte, s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) in mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra în mormânt = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. și: mormânturi] – Lat. monumentum. Vezi definitia »

IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens]. Vezi definitia »

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul savârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant. Vezi definitia »

onstroment, onstromente s. n. (glum.) 1. instrument. 2. penis. Vezi definitia »