TERATOLOGÍE s.f. Disciplină biologică care studiază malformațiile, monstruozitățile la plante și animale. [Gen. -iei. / < fr. tératologie, cf. gr. teras – monstru, logos – studiu]. Vezi definitia »

CULTIVÁȚIE s.f. Întreținere a solului efectuată cu ajutorul cultivatorului. [Gen. -iei. / cf. it. coltivazione]. Vezi definitia »

HIPOMETRÍE s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumiți indici măsurabili. (< fr. hippométrie) Vezi definitia »

ORIPILÁȚIE s. f. reacție nervoasă cauzată de frică, de repulsie, care face să se zbârlească părul. (< fr. horripilation) Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) Vezi definitia »