IMITÁȚIE, imitații, s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitare. ♦ (Concr.) Obiect copiat după un model; copie. ♦ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălțime. [Var.: (rar) imitațiúne, -i s.f.] – Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis. Vezi definitia »

inimă roșie expr. (cart.) cupă. Vezi definitia »

săzdánie, săzdánii, s.f. (înv.; în limbajul bisericesc) 1. creație. 2. creatură, făptură. Vezi definitia »

ENDOFAZÍE s.f. Trăire interioară a actului vorbirii, limbaj interior. [Gen. -iei. / < fr. endophasie, cf. gr. endon – înăuntru, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

FILARHÍE s. f. demnitatea, funcția de filarh. (< fr. phylarchie) Vezi definitia »