CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiúne s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis. Vezi definitia »

SEMINÁȚIE s. f. împrăștiere naturală sau artificială a semințelor. (< fr. sémination) Vezi definitia »

MAGNETIZÁȚIE s. f. mărime vectorială care caracte-rizează starea de polarizare magnetică a corpurilor; intensitate de magnetizare. (< fr. magnétisation) Vezi definitia »

AGROCHIMÍE s. f. știință care studiază interacțiunile dintre substanțele chimice, microorganisme și plantele superioare. (< fr. agrochimie) Vezi definitia »

AUTOTELÍE s. f. (fil.) calitate a individului de a putea determina el însuși scopul acțiunilor sale. (< fr. autotélie) Vezi definitia »