foiufíu (-íi), s. m. – Saschiu (Vinca herbacea). – Var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr-o etimologie populară care le-a apropiat de foaie și de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219). Vezi definitia »

cazmagíu, cazmagíi, s.m. (înv.) lucrător cu cazmaua. Vezi definitia »

BENTOIU, Pascal (n. 1927, București), compozitor român. Muzică simfonică, de cameră, vocală și instrumentală, operele „Amorul doctor” și „Hamlet”. Limbaj expresiv, construcție clară și echilibrată. Studii de muzicologie și folclor. Vezi definitia »

CÚPIU s. n. bilet de bancă, cu imprimare specială, emis ca monedă cu o anumită valoare nominală. Vezi definitia »

AUTOȘASIU s. n. 1. șasiu pentru autovehicule. 2. șasiu lipsit de caroserie. (< auto² + șasiu) Vezi definitia »