BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc¹. – Din rus., ucr. bašmak. Vezi definitia »

FEROSILÍCIU s.n. Aliaj de fier și siliciu. [Pron. -ciu. / < fr. ferrosilicium]. Vezi definitia »

CÍAȚIU, ciații, s. n. (Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești și fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [Pr.: ci-a-] – Din lat. ciatium. Vezi definitia »

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium. Vezi definitia »

ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care tonurile sunt produse de vibrarea unor lame metalice, acționate de un curent de aer. – Fr. harmonium. Vezi definitia »