Definita cuvantului interogatoriu
INTEROGATÓRIU s.n. Totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date de acesta; actul care consemnează aceste întrebări și răspunsuri. [Pron. -riu. / cf. fr. interrogatoire, it. interrogatorio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu interogatoriu
BOCCEGÍU s. m. v. bocceagiu. Vezi definitia »
sbanghíu (zbanghíe), adj. – (Arg.) Sașiu. – Var. zbanghiu, spanchiu. Țig. bango „sucit” (Graur 195; Juilland 179), bangi, cf. bunghi. Der. de la sbeg (Loewe 71) este improbabilă, ca și legătura directă cu lituan. spangius „sașiu” (Cihac, II, 355). – Der. spanchie, s. f. (sperietoare). Vezi definitia »
fiu al lui Zeus,este zeul luminii,al vindecariiși al mortii bruste Vezi definitia »
alb-argintíu (alb-ar-) adj. m., f. alb-argintíe; pl. m. și f. alb-argintíi Vezi definitia »
consíliu (consílii), s. n. – Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, sfat. Lat. consilium (sec. XVIII). – Der. consilier, s. m. (sfătuitor); consilia, vb. (a sfătui). Vezi definitia »