odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul. Vezi definitia »

TOVĂRÎ́, tovărăsc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva; a ataca. – Bg. tovarja, sb. tovariti. Vezi definitia »

SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊ Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »

ÎÎ interj. (Pop. și fam.) Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare, un consimțământ; da. – Onomatopee. Vezi definitia »

zădăr'î (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădăr'î 3 pl. zădăr'âră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădăr'ând; part. zădărâ't Vezi definitia »