VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena. Vezi definitia »

scorțúcă s.f. (reg.; în sintagmă) scorțucă de fohei = scorțișoară (aromată). Vezi definitia »

CĂCIULÍȚĂ, căciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui căciulă (1). 2. Un fel de bonetă purtată de femei și de copii. – Căciulă + suf. -iță. Vezi definitia »

TUTUNGIOÁICĂ, tutungioaice, s. f. Femeie care vinde într-o tutungerie; tutungereasă. – Tutungiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

BÉNĂ s. f. 1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat. (< fr. benne) Vezi definitia »