CONTRATIPÁR s.n. (Poligr.) Tipar pe verso. [< contra- + tipar, după it. controstampa]. Vezi definitia »

SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius. Vezi definitia »

EPENDIMÁR, -Ă adj. Al ependimului. [< fr. épendymaire]. Vezi definitia »

șărengár, șărengári, s.m. (reg.) numele unei plante de pădure. Vezi definitia »

RETROBULBÁR, -Ă adj. înapoia globului ocular. (< it. retrobulbare) Vezi definitia »