TRANSDUCTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif]. Vezi definitia »

PERTURBATÍV, -Ă, perturbativi, -e, adj. (Rar) Perturbator. – Din lat. perturbativus. Vezi definitia »

CONTEMPLATÍV, -Ă adj. Care contemplă; înclinat spre contemplare, visător. [Cf. fr. contemplatif, it. contemplativo]. Vezi definitia »

INTRUZÍV, -Ă adj. (despre roci magmatice) format prin intruziune. (< fr. intrusif) Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3). 2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat. (< fr. associatif) Vezi definitia »