cláus (-suri), s. n. – 1. Zăgaz, stăvilar. – 2. Îngrămădire de lemne care se formează la închiderea unei ecluze. Germ. Klause (Drăganu, Dacor., III, 707). – În Banat. Vezi definitia »

CELSIUS [sélsius], Anders (1701-1744), astronom și fizician suedez. Prof. univ. la Uppsala. Autorul scării termometrice centesimale, scara C. (1742). Numele a fost atribuit unui grad termometric (gradul C.). Vezi definitia »

TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus. Vezi definitia »

malus numele marului care evoca raul Vezi definitia »

TÓNUS, tonusuri, s. n. 1. Stare permanentă de ușoară tensiune a mușchilor unui organism sănătos (aflat în repaus). 2. Stare permanentă de excitație (în condiții de repaus) a centrilor nervoși. ♦ Fig. Energie, vigoare. – Din fr. tonus. Vezi definitia »