plícsis (-suri), s. n. – Plictiseală. – Var. plixis, plictis. Ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucișare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der. plicticos, adj. (enervant, agasant), din ngr. πληϰτιϰός; plictisi, vb. (a fi sătul de ceva; a supăra, a enerva), din ngr. πλήϰτω; plictisitor, adj. (plicticos); plictiseală, s. f. (lîncezeală, monotonie; neplăcere, necaz). Vezi definitia »

INLÁNDSIS s.n. Calotă glaciară. [< fr., scand. inlandsis]. Vezi definitia »

clísis s.f. (înv.) aplecare, dispoziție, înclinare, îndemn (spre ceva). Vezi definitia »

EDELVÁIS s. m. inv. plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescențe compuse din capitule înconjurate de bractee albe și păroase, care crește în munți; floarea-doamnei, albumiță, floare-de-colț. (< germ. Edelweiss) Vezi definitia »

ÁRSIS s. n. timpul slab, neaccentuat, al unei formule ritmice. ◊ accent tonic. (< fr., lat., gr. arsis) Vezi definitia »