Definita cuvantului succeda
SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu succeda
DELAPIDÁ, delapidéz, vb. I. Tranz. A sustrage, a fura, bani sau alte bunuri din avutul statului. – Din fr. dilapider, lat. dilapidare. Vezi definitia »
EXSUDÁ vb. intr. a produce un exsudat; a transpira. (< fr. exsuder, lat. exsudare) Vezi definitia »
EXTRĂDÁ vb. tr. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică. (< fr. extrader) Vezi definitia »
lăudá (láud, lăudát), vb. – 1. A elogia, a admira. – 2. (Refl.) A se făli. – 3. (Refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. Lat. laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Der. laudă, s. f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; lăudoare, s. f. (înv., elogiu, laudă), din lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, s. f. (înv., îngîmfare); lăudăroș(en)ie, s. f. (îngîmfare); lăudăciune, s. f. (înv., elogiu), din lat. laudatiōnem; lăudător (var. înv. lăudătoriu), adj. (elogios), din lat. laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adj. (îngîmfat); lăudabil, adj., după it. laudabile; prealăuda, vb. (înv., a se lăuda), după sl. pohvaliti. Vezi definitia »
DILAPIDÁ vb. I. v. delapida. Vezi definitia »