CHITÁRĂ s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra]. Vezi definitia »

UBICHINÓNĂ s. f. vitamina Q. (< fr. ubiquinone) Vezi definitia »

CROMATÍNĂ s. f. Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante, având o mare afinitate pentru coloranții bazici. – Din fr. chromatine. Vezi definitia »

MATUSALÉMICĂ adj. vârstă ~ = vârstă foarte înaintată. (< Matusalem, n. pr. + -ică) Vezi definitia »

parigínă (-ne), s. f. – Sobă de fier. It. parigina „pariziană” (Candrea). E dubletul lui parizian, adj., din fr. parisien; și ai lui parizer, s. m. (un sort de mezel), din germ. Pariser (Borcea 201). Vezi definitia »