CLĂTÍT¹ s. n. Clătire. – V. clăti. Vezi definitia »

SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană care a trăit, timp de mai multe secole înainte de Cristos, în regiunile din nordul Mării Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae. Vezi definitia »

BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. bornite]. Vezi definitia »

priștipít adv. (reg.) de mântuială; în mod superficial. Vezi definitia »

ISTOVÍT, -Ă, istoviți, -te, adj. (Despre ființe) Extrem de obosit, sleit de puteri; extenuat, epuizat, frânt, sleit², sfârșit². – V. istovi. Vezi definitia »