LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus. Vezi definitia »

SIBILÁNT, -Ă adj., s. f. siflant(ă). (< fr. sibilant) Vezi definitia »

APARÉNT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens) Vezi definitia »

SEMITIZÁNT, -Ă s. m. f. semitist. (< fr. sémitisant) Vezi definitia »

NEURASTENIZÁNT, -Ă adj. care produce neurastenie. (< neurasteniza + -ant) Vezi definitia »