COMBINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina]. Vezi definitia »

ȘLÍRE, șliri, s. f. Îngrămădire de minerale, de dimensiuni variabile, în masivele eruptive, care apare în timpul procesului de cristalizare magmatică. – Et. nec. Vezi definitia »

MÂRȘĂVÍRE, mârșăviri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a mârșăvi și rezultatul ei. – V. mârșăvi. Vezi definitia »

ASFALTIZÁRE s. f. transformare naturală lentă a țițeiului în asfalt; transformare a bitumului din păcura asfaltică în asfalt. (după fr. asphaltisation) Vezi definitia »

AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei; ajutor, sprijin. Vezi definitia »