CON², conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône. Vezi definitia »

GODRÓN s. n. ornament în relief de forma unor caneluri late, orizontale, pe un element de arhitectură, pe un vas etc. (< fr. godron) Vezi definitia »

AUTOSIFÓN s.n. Tub pentru prepararea sifonului cu ajutorul unei minibutelii de acid carbonic, fixată într-un dispozitiv special. [Cf. fr. autosiphon]. Vezi definitia »

TETRATLÓN s.n. Probă sportivă combinată, care reunește patru probe, alese de organizatorii concursului. [Pl. -oane, -onuri. / cf. engl. tetrathlon]. Vezi definitia »

CHITÓN² s. m. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate. (< fr. chiton) Vezi definitia »