SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat² (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

spărgáne s.n. pl. (reg.) vase sparte; hârburi. Vezi definitia »

EXPLOZIÚNE s.f. v. explozie. Vezi definitia »

INFILTRAȚIÚNE s.f. v. infiltrație. Vezi definitia »

SUBÓRDINE s.f. În subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine]. Vezi definitia »