Definita cuvantului bandieră
bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
UROBILÍNĂ s. f. Pigment biliar de culoare galbenă-brună (colorant al urinei). – Din fr. urobiline. Vezi definitia »
FUSTIȘOÁRĂ, fustișoare, s. f. Diminutiv al lui fustă; fustiță. – Fustă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
ANDROGENÉZĂ s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui organism dintr-o celulă care posedă numai material genetic patern. [< fr. androgenèse, cf. gr. aner – bărbat, genesis – naștere]. Vezi definitia »
STECLÚȚĂ s. f. v. sticluță. Vezi definitia »
MẤNICĂ s. f. v. mânecă. Vezi definitia »